Istoria uimitoare de viață a uneia din doamnele de la azilul de bătrâni ”Samariteanul Milostiv” din Strășeni

Există oameni cu o soartă deosebită, care au trecut prin clipe grele în viață și au înfruntat multe obstacolele, dar au reușit să păstreze lumina în suflet. Așa este doamna Efrosinia de 84 de ani de la azilul de bătrâni ”Samariteanul Milostiv”.

Doamna Efrosinia s-a născut într-un sat de la sudul Moldovei, într-o familie cu 5 copii. Tatăl a fost de 3 ori reales în calitate de primar, pâna au venit bolșevicii, care i-au deposedat de avere, iar în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 securiștii ruși au bătut și la poarta lor. ”În acea noapte au fost deportate trei familii din satul nostru, printre care și noi” își amintește femeia. Acasă se afla doar ea cu mama și fratele cu soția sa. Tatăl era la cramă, păzea cireșele pe care preconizau să le vândă în România.

Bolșevicii i-au mințit că pleacă doar pentru trei luni într-o tabără și că curând se vor reîntoarce acasă, de aceea i-au sfătuit să își ea doar câteva haine și ceva de mâncare.

Bântuia războiul și în timp ce rușii înaintau spre vest, eșaloane cu bărbați, femei și copii moldoveni erau deportate spre locuri nelocuite din Siberia, în lagările muncii de unde mulți nu s-au reîntors printre care și tatăl doamnei Efrosinia.

De pe 13 până pe 22 iunie 1941 au fost deportați într-un sat din Kazahstan. Dna Efrosinia, care avea pe atunci numai 10 ani, mama, fratele cu soția și copilul de 3 luni. Copilul nu a rezistat acelei călătorii infernale, murind în vagonul sufocant. Acolo au întâlnit și alte familii de moldoveni, bulgari, ceceni și ruși, care și ei la rândul lor au fost deportați din ținuturile lor, doar pentru simplul fapt că erau intelectuali și gospodari…

Locuiau în barăci. Într-o cameră mică se înghesuiau până la 4-5 familii. Erau siliți la munci grele, inclusiv și copiii. Cei mai mici pliau grâul, cei mai măricei arau pământul cu ajutorul boilor. Sufereau de foame, pentru munca grea primeau rația de 200 gr de pâine dimineața și seara, apă, celelalte provizii fiind destinate celor de pe front. După un an, timp în care au învățat limba rusă, copiilor li s-a permis să frecventeze școala din sat.

Abia în 1956, după 3 ani de la moartea lui Iosif Stalin moldovenilor din Kazahstan li s-a permis să se reîntoarcă în ținuturile natale. De îndată cum a ieșit acest ordin, mama doamnei Efrosinia a pornit 30 de km pe jos până la cel mai apropiat oraș pentru a depune cerere la autorități ca să-i informeze despre plecarea familiei sale.

Fiind deja căsătorită cu un soț de origine germană și având  2 fetițe dna Efrosinia a fost și ea bucuroasă să se reîntoarcă în țara ei natală – Moldova.

Mare a fost bucuria revederii cu surorile, pe care nu le-a văzut de 15 ani. Astfel dna Efrosinia și soțul său s-au stabilit în satul de baștină, au construit o casă și s-au angajat la lucru. Soțul fiind un bun specialist în mecanică, a găsit ușor un post în calitate de inginer de tractoare, iar dna Eufrosinia s-a angajat la punctul medical în calitate de servitoare.

Astăzi dna Eufrosinia a rămas doar cu o singură fiică și 5 nepoți, pe care îi iubește mult. A decis singură să vină la azil pentru a nu împovăra familia fiicei.  Dar aceasta o vizitează regulat și își arată permanent grija față de mama sa scumpă.

Anii 40-50 constituie o perioadă neagră în istoria Moldovei, datorită grozăviilor la care a fost supusă populația Moldovei de către bolșevicii comuniști care au vrut să aducă egalitatea între oameni, dar au adus doar teroare politică, represiuni, deportări în masă, foamete organizată, colectivizare forțată a gospodăriilor țărănești, devastarea și profanarea bisericilor și mănăstirilor, distrugerea culturii și a patrimoniului național.  În noaptea din 12-13 iunie 1941 au fost arestate și deportate peste 31 de mii de persoane. Acesta fiind primul val de deportări. În total, în primul an de ocupație sovietică  au avut de suferit mai mult de 86 000 de persoane din Basarbia.

Și astăzi multe persoane din Republica Moldova simt consecințele ocupației sovietice, însă sperăm la un viitor luminos și prosper pentru țara noastră!

Comments are closed.